vorbe de duh, MAXIME, cugetari, CITATE CELEBRE, ganduri







Decalogul lui Octavian Paler

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
Octavian Paler – “Viata pe un peron”   


Gânduri rătăcite

happypeopleNe-am obişnuit să trăim în încăperi şi să nu vedem altceva decât ferestrele de lângă noi;
Şi pe măsura ce ne obişnuim, uităm soarele, uităm aerul, uităm amplitudinea…
…şi pentru că nu avem vedere, mai târziu ne obişnuim să nu privim afară.
Ne obişnuim să ne trezim speriaţi pentru că am întârziat,
…bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere; fără a privi afară;
…citim ziarul în autobuz pentru că nu putem pierde timpul;
Mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să prânzim;
Plecăm de la servici seara;
Adormim în autobuz pentru că suntem obosiţi;
Cinăm repede şi apoi dormim fără să fi trăit ziua.
Ne obişnuim să gândim că persoanele apropiate nouă
…vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine,
…să aşteptam toata ziua şi în cele din urmă să auzim la telefon:
“Astăzi nu pot să merg… Rămâne de văzut când ne întâlnim… Ne întâlnim săptămana viitoare…”
Zâmbim oamenilor fără a primi un surâs înapoi. Suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.
Dacă munca noastra e grea, ne consolăm gandindu-ne la sfârşitul de săptămână.
Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face,pentru că nu avem bani,
…mergem la culcare devreme şi gata,
…pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.
“Moartea este atât de sigura de victoria ei, încât ne dă un avans de o viaţă întreagă”.
Timpul nu se poate prinde, şi cu atât mai puţin opri…
…existenţa noastra trece cu mare viteză, dar, atâta timp cât suntem în viaţă,
…avem ocazia de a ne schimba obiceiurile,de a avea o existenţă de mai bună calitate,
…de a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, de fiecare bătaie de inimă.
Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi şi recunoscători…
… pentru acest mare cadou care ne-a fost dat cu atâta dragoste. VIATA,
Viaţa nu trebuie economisită…
…trebuie trăită DIN PLIN…!   


Paradoxul vremurilor nostre

baby_1Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că, avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste;
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpărăm mai mult dar ne bucuram tot mai puţin;
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai puţin timp;
Avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicina, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi;
Citim prea puţin, ne uitam prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţa, am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor;
Am ajuns până pe lună şi înapoi, dar avem probleme când trebuie să traversam strada, să facem cunoştinţă cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.
Am curăţat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învăţam mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizam mai puţine.
Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare să deţină mai multe informaţii să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei încete;
oamenilor mari şi caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorţuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosinţă, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce această scrisoare şi în care
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite, pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorba bună copilului care te venereaza, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lângă tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţisezi cu dragoste pe cel de lângă tine, pentru că aceasta este singura comoara pe care o poţi oferi cu inima şi nu te costă nimic.
Aminteşte-ţi să spui “Te iubesc” prietenului şi persoanelor pe care le îndrăgeşti, dar mai ales să o spui din inimă.
O sărutare şi o îmbrăţisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteşte-ţi să-i ţii pe cei dragi de mână şi să preţuiesti acel moment pentru că, într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi.
de Octavian Paler    


Cu timpul…

time,,Dupa un anumit timp,omul incepe sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet…
Si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi, nu e sinonim cu starea de siguranta.
Asa, omul incepe sa invete ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni.
Si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi.
Si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM pentru ca terenul lui ,,MAINE”este prea nesigur pentru a face planuri.
Si viitorul are mai mereu o multime de variante care insa se opresc la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult ,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde,calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, inloc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.
Si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros.
Si omul invata si invata , cu fiecare zi invata…
Cu timpul inveti ca a sta langa cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,fara a pretide sa te schimbi,iti poate aduce fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama, cu timpul, ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei s-o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati si ca cel care nu lupta pentru el, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat de false prietenii.
Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot sa o faca.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten e foarte posibil ca prietenia sa nu mai fie niciodata la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte sau dispret, multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final ele sa nu mai fie asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate cel mai bine nu era viitorul ci ceea ce traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt.
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti , sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie,sa spui ca vrei sa fii prieten …dinaintea unui mormant , nu mai are nici un sens. Dar, din pacate, se invata doar cu timpul”.
Dupa un anumit timp (Jorge Louis Borges)   





Poem pentru prieteni

friendsNu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine.
Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă.
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.
Jorge Luis Borges Poem …  


REGULI DE VIATA


Institutul francez pentru anxietate şi stres, din Paris, a definit 20 de reguli de viaţă, despre care experţii spun că, dacă cineva reuşeşte să asimileze măcar 10, poate avea o viaţă de bună calitate.
UNU LUAŢI o pauză de minimum 5-10 minute la cel mult fiecare 2 ore de muncă. Repetaţi aceste pauze în fiecare zi şi gândiţi-vă la d-voastră, analizându-vă comportamentul.
DOI ÎNVĂŢAŢI să SPUNEŢI NU, fără să vă simţiţi vinovat. A vrea să mulţumiţi pe toată lumea, este un consum mult prea mare de energie.
TREI PLANIFICAŢI-VĂ ziua, dar păstraţi-vă puţin timp liber şi pentru ceva neprevăzut, conştient fiind că nu totul depinde de d-voastră.
PATRU CONCENTRAŢI-VĂ numai şi numai asupra unei sarcini. Cât de repede v-ar lucra creierul, tot veţi obosi dacă veţi încerca să rezolvaţi mai multe probleme în acelaşi timp.
CINCI UITAŢI odată pentru totdeauna că sunteţi indispensabil la muncă, acasă sau în grupul de cunoştinţe. Oricât vă displace, totul funcţionează foarte bine şi fără d-voastră.
ŞASE NU VĂ MAI SIMŢIŢI responsabil pentru plăcerile celorlalţi. Nu sunteţi fântâna dorinţelor, şi nici eternul maestru de ceremonii.
ŞAPTE CEREŢI AJUTOR când aveţi nevoie, având grijă să-l cereţi persoanelor potrivite.
OPT SEPARAŢI problemele imaginare de cele reale si eliminaţi-le, pentru că sunt o pierdere de timp şi ocupă un spaţiu mental preţios pentru lucruri mult mai importante.
NOUĂ ÎNCERCAŢI să redescoperiţi plăcerea unor acţiuni zilnice, cum ar fi a dormi, a mânca şi a se plimba, făra a crede că este ceea ce puteţi obţine mai mult de la viaţă.
ZECE EVITAŢI să vă implicaţi în problemele altora, în ceea ce priveşte anxietatea si stresul. Aşteptaţi puţin înainte de a vă întoarce la dialog şi la acţiune.group-friends-hug-smile-happy
UNSPREZECE FAMILIA D-VOASTRĂ nu este persoana d-voastră, este alături de d-voastră, formează lumea d-voastră, dar nu este propria d-voastră identitate.
DOISPREZECE ÎNŢELEGEŢI că principiile şi convingerile inflexibile pot fi o mare greutate care împiedică mişcarea şi căutarea.
TREISPREZECE E NECESAR să aveţi tot timpul pe cineva căruia să vă puteţi destăinui şi vorbi deschis. Nu foloseşte la nimic dacă persoana este prea departe de d-voastră.
PAISPREZECE ÎNVĂŢAŢI când trebuie să vă sculaţi de la masă, să ieşiţi dintr-o discuţie, sau dintr-o şedinţă.
CINCISPREZECE REFUZAŢI să vi se spună dacă cineva a vorbit urât de d-voastră. Ascultaţi numai ce s-a vorbit bine de d-voastră, cu rezerve şi fără a crede tot.
ŞAISPREZECE A INTRA ÎN COMPETIŢIE la distracţie, la muncă şi în viaţa de cuplu, este ideal pentru cine vrea să fie tot timpul obosit sau să piardă ce-i mai bun în viaţă.
ŞAPTESPREZECE RIGIDITATEA e buna pietrelor, nu şi oamenilor.
OPTSPREZECE O oră de PLĂCERE IMENSĂ înlocuieşte trei ore de somn pierdut. Plăcerea reconfortează mult mai mult decât somnul. Din această cauză nu pierdeţi nici o ocazie de distracţie.
NOUĂSPREZECE NU ABANDONA cele mai bune 3 prietene în viaţă. Intuiţia, Naivitatea şi Credinţa.
DOUĂ ZECI ÎNŢELEGEŢI odată pentru totdeauna şi în concluzie….
….D-voastră SUNTEŢI CEEA CE VREŢI SĂ FIŢI.
Gândiţi… Reflectaţi… Practicaţi… CUM SĂ VĂ PRELUNGIŢI VIAŢA
Eliminaţi din viaţa d-voastră numerele neesenţiale. Aceasta include, vârstă, greutate şi înalţime. Lăsaţi în grija medicului acestea. Pentru aceasta îl plătiţi.
Menţineţi legături de prietenie sincere şi vesele. Morocănoşii şi invidioşii vă demoralizează.
ÎNCERCAŢI să învăţaţi lucruri noi. Învăţaţi mai mult despre calculatoare, manuale, grădinărit, orice.
Nu-i permiteţi niciodata creierului să puturoşească. Un creier puturos este locuinţa diavolului. Şi numele acestui diavol este……. Alzheimer.
Bucuraţi-vă de lucrurile simple. Râdeţi cât mai des posibil, cu toată puterea şi timp cât mai îndelungat. Râdeţi până vi se taie respiraţia.
Lacrimile sunt naturale. Suferiţi, lamentaţi-vă şi continuaţi.
Unica persoană care va fi cu d-voastră toată viaţa, Sunteţi chiar d-voastră.
TRĂIŢI cât sunteţi în viaţă!
Înconjuraţi-vă de lucruri pe care le iubiţi, familie, animale, muzică, plante, orice.
Casa vă este refugiu.
Bucuraţi-vă de sănătate: dacă e bună, pastraţi-o aşa. Dacă nu e stabilă, amelioraţi-o. Şi dacă nu stă în puterea d-voastră s-o amelioraţi, căutaţi ajutor.
Nu plecaţi într-un voiaj de vinovăţie. Plecaţi într-o altă ţară, la mall sau într-un sat apropiat, dar NU unde vă duce vinovăţia.
Persoanelor pe care le iubiţi, SPUNEŢI-LE-O cu fiecare ocazie pe care o aveţi.
ŞI AMINTIŢI-VĂ ÎNTOTDEAUNA: Viaţa nu se măsoară în momentele de respiro pe care le avem, ci în momentele care ne taie răsuflarea.
TRĂIŢI ŞI FIŢI FERICIT!
Fiţi mulţumit pentru ceea ce viaţa v-a adus şi nu vă supăraţi prea tare pentru ceea ce nu v-a dat!!!